Antisemitismul se manifestă printr-o atitudine ostilă față de evrei, prin simplul fapt că aceștia sunt evrei. Persoanele care practică această formă de rasism sunt numiți antisemiți.

Termenul de „antisemintism” a apărut pentru prima dată în anul 1879, într-o broșură propagandistă antisemită a jurnalistului german Wilhelm Marr.

Se pare că antisemitismul a început să se manifeste cu secolul al XI-lea, apărând ca o formă de discriminare religioasă. Putem aminti aici cruciadele, cunoscute drept „războaie sfinte”, ordonate și finanțate de Biserică, sau de înființarea „ghettourilor romane” de către papalitate în care evreii erau obligați să locuiască, fiind o formă de segrare a evreilor de ceilalți oameni.

Această formă de discriminare poate lua diverse forme:

-        Religioasă, membrii ai bisericii îi considerau pe evrei ca fiind responsabili pentru moarte lui Iisus, lucru ce este greu de crezut datorită faptului că în acea perioadă romanii ocupaseră Ierusalimul. De asemenea, Martin Luther afirmă în cartea „Evreii și minciunile lor”  că aceștia sunt otrăvitori de fântâni și ucigași de copii furati, iar Ioan Gură de Aur, prin pedicile sale, instiga și citau pe cei care instigau la ură religioasă contra evreilor.

-        Economică, prin care evreii sunt priviți drept bancheri, cămătari sau capitaliști obsedați de bani.

-        Socială, prin care evreii sunt considerati inferiori din punct de vedere social

-        Racistă, prin care evreii sunt considerați ca fiind o rasă inferioară rasei ariene

-        Culturală, prin care cultura și sistemul de valori evreiești sunt caracterizate de atribute negative

Așadar, antisemitismul este o formă de intoleranță etnico-religioasă, pe care o putem alătura xenofobiei și discriminării rasiale.

Antisemitismul a evoluat treptat, accentuându-se mai ales în ultima jumătate a secolului al XIX-lea, când s-au dezvoltat mișcări politice antisemite.

Binențeles nu putem omite punctul culminant al istoriei antisemitismului, reprezentat de perioada Celui De-al Doilea Război Mondial. După ce acest război s-a terminat a fost dezvăluit masacrul la care au fost supuși evreii, dar și populațiile de etnie rromă, de care lumea nu prea își aduce aminte că au fost supuse acelorași torturi.

Aflându-mă în Polonia, am putut observa amintirile nefaste ale ghetourilor pe străzi, dar am putut vedea și fotografii ale torturilor la care au fost supuși niște oameni despre care s-a crezut că sunt diferiți față de ceilalți.

În orașul în care locuiesc momentan, Łódź, am descoperit istoria ghetoului chiar în timp ce mă plimbam pe străzile orașului. Adesea pe trotuarele orașului poți citi „GHETTO LITZMANNSTANDT”

Aceste însemne țin să delimiteze dimensiunile ghetoului din Łódź, al doilea ca mărime din Polonia, după cel din Varșovia. După ce am întâlnit aceste însemne pe trotuarele orașului, mi-a fost stârnită curiozitatea de a afla dimensiunile reale ale ghetoului. Am fost uimit după ce am avut în față harta ghetoului. Ghetoul era mai mare decât orașul meu natal. Am realizat că durerea provocată de naziști atâtor oameni s-a ridicat la un număr extrem de mare. Iar pentru acest lucru nu am avut nevoie de numere din statistici, ci numai de dimensiunile locului în care s-a aflat ghetoul.

De asemenea, din acest oraș s-au făcut deportări spre diferite centre de exterminare precum ar fi Auschwitz. Am avut ocazia de a vizita gara din care s-au făcut deportările, iar în imediata apropiere a acestei gări se află cel mai mare cimitir evreiesc din  Europa, anunțând parcă sfârșitul tragic al celor ce urmau să fie deportați. Gara a fost transformată în muzeu, aici fiind amintiți cei care au fost deportați din acest ghetou. Tot aici putem viziona imagini din ghetou cu munca oamenilor, iar pe fețele acestora am observat un singur lucru: speranța ca totul să se sfârșească într-o bună zi.

Condițiile în care au fost deportați erau inumane, vagoanele de marfă fiind supraaglomerate cel mai probabil. Pe ușa unuia dintre vagoane am putut citi: „Atenție! Nu urcați mai mult de 20 de persoane în vagon”, asta pentru a preîntâmpina orice accident. Însă îmi imaginez că această cifră era de aproape 100 de persoane, iar unii dintre aceștia mureau înainte de a ajunge la destinație din cauza deshidratării sau a altor cauze, datorate condițiilor de neimaginat la care aceștia au fost supuși.

Aflându-te în acest oraș, încă mai poți simți durerea acelor oameni din acele vremuri, este ceva în tot ceea ce te înconjoară care îți aduce aminte că lucruri groaznice au avut cândva loc aici, în locul în care tu împreună cu alte persoane te bucuri de libertate sau nu știi să trăiești ca o persoană liberă.

Din păcate încă mai întâlnim atitudini antisemite, rasiale sau xenofobe. Totuși aș dori să îi întreb pe cei care au aceste atitudini dacă este logic comportamentul și gândirea lor în privința unor oameni care nu se deosebesc decât prin aspect, tradiții și obiceiuri. Până la urmă niciun om nu se aseamănă cu celălalt, fiecare dintre noi suntem unici și ar trebui să ne respectăm între noi pentru asta.

La încheierea acestui capitol, aș dori să menționez că dacă nu putem schimba ceea ce s-a petrecut în trecut, putem totuși preveni ca lucrurile îngrozitoare care s-au petrecut în trecut să nu se mai întâmple încă o dată.