Localizat in partea centrala a Poloniei, Lodz este al treilea mare oras al acestei tari. La o distanta de 135 km de capitala Varsovia, municipiul are  o populatie de peste 700.000 locuitori.

Numele acestui municipiu tradus din limba poloneza in romana inseamna barca, regasita pe stema municipiului.

Prima atestare documentara a orasului dateaza din anul 1332, in care Lodz apare ca un sat, urmad ca regele Wladyslaw Jagiello sa il ridice la rangul de oras.

Incepand cu anul 1820 se constata un aflux de populatie ce se stabileste in acest oras. Odata cu acestia se stabilesc si oameni de afaceri, cat si mestesugari din toata Europa, ce vor transforma orasul in cel mai important centru de productie de confectii textile din Europa de Est. In dezvoltarea aceastui oras au avut o contributie importanta germanii, polonezii si evrei.

Pana in Primul Razboi Mondial, industria din Lodz a fost infloritoare, dar odata cu debutul acestui eveniment, pietele de desfacere atat in Germania, cat si in Rusia au fost inchise, odata cu aceastea si declinul acestei industrii.

Asadar, viata economica a fost strans legata de industria textila, orasul fiind cunoscut ca Manchester-ul polonez. Insa dupa revolutia din 1990, industria textila a cunoscut un declin dramatic, iar cele mai mari companii au fost inchise.

Astazi, orasul beneficiaza de pe urma pozitiei sale geografice, astfel dezvoltandu-se companii de logistica. In ultimii ani, companii multinationale (de ex: Dell, Indian IT) au inceput sa investeasca, creandu-se astfel noi locuri de munca.

Ce putem vizita in acest oras? Strada Piotrkowska este principala artera, dar si atractie ce traverseaza orasul din Nord catre Sud, avand o lungime de peste 5 km, fiind una dintre cele mai lungi strazi comerciale din lume. Din pacate doar cateva cladiri au fost renovate conform secolului al XIX-lea.

De asemenea, putem face o plimbare in cel mai mare parc dintr-un oras, precum este Łagiewniki, putem vizita muzee, gradina zoologica, gradini botanice, dar si un mare complex commercial precum "Manufaktura”.

Astazi, 10.03.2013, ziua in care crestinii de rit ortodox il sarbatoresc pe Sfantul Ciprian, am decis sa fac o mica vizita in oras.

In ziua precedenta romanii obisnuiesc sa inchine 44 de pahare de vin in cinstea sfintiilor din Sevastia ce au fost intemnitati, loviti cu pietre, tinuti apa ca gheața unui lac de munte, schingiuiti si arsi, pentru ca au refuzat sa renunte la credinta lor crestina. Aceste pahare cu vin simbolizeaza puterea si vigoarea, vinul transformandu-se in timpul anului in sange si putere de munca. Din pacate nu am reusit sa inchin nici macar un pahar in cinstea acestor martiri, dar bineinteles le port un respect deosebit pentru faptul ca au avut aceasta putere deosebita de a ramane fideli credintei ce au impartasit-o.

Parasind apartamentul in care locuiesc, situat intr-un cartier care imi place foarte mult (linistea deplina, si oamenii pe care i-am intalnit pana acum ma fac sa cred ca este un cartier potrivit sederii mele),  un aer rece m-a imbratisat, facandu-ma sa imi aduc aminte de iernile tarzii de acasa. Cu toate ca ne aflam in prima luna de primavara, aici inca este iarna, oriunde m-as uita in jurul meu vad un covor de zapada ce nu ma asteptam sa-l mai revad pana iarna viitoare. Binenteles, nu m-am lasat intimidat de aceasta racoare a iernii ce a revenit in Polonia, pe neasteptate pentru mine, ci mi-am continuat vizita in oras.

Facand cativa pasi de indata ajung pe strada Wojska Polskiego. Odata ajuns aici privesc  in jurul meu si aleg sa calatoresc in partea dreapta a mea. Dupa numai cateva minute de mers mi-am dat seama ca ma indrept spre centrul orasului, ce m-a facut sa ma gandesc ca voi avea ocazia de a descoperi cum este in centrul orasului (de obicei in orice oras centrul este mai dezvoltat decat celelalte parti ale acestuia).

Drumul spre centru mi s-a parut trist si anevoios, dar poate si vremea isi are partea sa de vina. Gama larga de tonalitati de gri pana negru ale cladirilor m-a facut sa cred ca oamenii care locuiesc in aceasta zona sa confrunta cu dificultati materiale, criza financiara resimtindu-se si aici, ea accentuand si mai mult tenta de gri facand-o sa arate mai mult a negru. Este trist... dar acestea sunt efecte ale implicarii slabe ale primariei, dar si al cetatenilor din aceste zone; ele fiind la randul lor cauze ale unei rate crescute ale infractionalitatii. Din fericire n-am experimentat infractionalitatea din aceasta zona pe care am traversat-o in drumul spre centrul orasului, iar ceea ce am afirmat rezumandu-se doar la nivel de parere personala, si sper sa ramana doar la nivel de presupunere.

Dupa o scurta perioada in care am fost intristat de aceasta imagine a acestei zone, incep sa observ diferente, si imediat observ o biserica impunatoare prin dimensiuni, dar si prin frumusete, stiam ca sunt foarte aproape de centrul orasului.

Dupa alte cinci minute de mers ajung in acelasi loc unde acum 8 luni ma plimbam, mai precis in curtea complexului comercial Manufaktura, un batran loc ce odata a fost un complex al industriei textile. Imi imaginam cum acei oameni ar fi fost angajati in cadrul acestei mari companii din industria textila, dar din pacate acum tot ce a mai ramas este un complex comercial, o piata de desfacere pentru multe produse ce nu sunt fabricate aici in Polonia.

Haideti sa facem un exercitiu de imaginatie. Imaginati-va 145 de terenuri de fotbal (peste 30 ha) ocupate de cladiri ale industriei textile. De asemenea, aici isi aveau loc si case pentru muncitori, un spital, dar si o biserica.

Din fericire aceasta arhitectura a fost pastrata...

Dar s-a facut tarziu, iar timpul petrecut in acest complex comercial, galagia care poate fi ascultata in mai orice mall, toate acestea m-au obosit, si totodata m-au convins sa ma intorc incet spre casa...

Si era liniste, si nu auzeam galagie, si totul parca era un oras parasit, ce odata si-a cunoscut gloria iar acum gustul amar al declinului...