Sărbătoarea Tuturor Sfinților (în latină Sollemnitas Omnium Sanctorum), cunoscută drept Luminația, este o sărbătoare creștină în care sunt sărbătoriți toți sfinții.

Zilele în care are loc această sărbătoare diferă de la o biserică la alta. Astfel, în bisericile occidentale precum cea Romano-Catolică, sărbătoarea are loc în ziua de 1 noiembrie, în timp ce în cadrul bisericilor orientale precum bisericile ortodoxe și cele greco-catolice, are loc în prima duminică după Rusalii.

Sărbătorirea tuturor sfinților a fost introdusă în anul 609, având loc se pare în ziua de 13 mai. În anul 835, Papa Grigore al IV-lea schimbă această dată în ziua de 1 noiembrie și îi acordă o notă oficială, se pare pentru a contracara sărbătoarea păgâna celtică a morților (Samhain), cunoscută astăzi ca aflându-se la originea Halloween (All Hallows’ Eve) sărbătorită în noaptea de 31 octombrie.

În Polonia, Sărbătoarea Tuturor Sfinților (Wszystkich Swietych) are loc în ziua de 1 noiembrie, reprezentând o zi de comemorare a celor decedați. Se pare că din cauza faptului că această zi este nelucrătoare, polonezii îi comemorează sfinții bisericii în același timp cu persoanele decedate, fapt explicat de prezența acestora preponderent în cimitire față de biserică. Așadar, oamenii sărbătoresc în moduri similare Sărbătoarea Tuturor Sfinților (1 noiembrie) și Ziua Morților (2 noiembrie), cu toate că au semnificații diferite.

Cu ocazia acestei sărbători au loc slujbe religioase care comemorează sfinții. Polonezii aduc flori și aprind candele și lumânări la mormintele celor dragi, acest obicei continuând și în ziua următoare când este sărbătorită Ziua Morților (Dzien Zaduszny sau Zaduszki), însă aceasta din urmă nefiind considerată sărbătoare națională. Se crede că aceste candele și lumânări vor ajuta sufletele celor decedați să își găsească drumul în întuneric. La lăsarea întunericului, cimitirele din Polonia sunt luminate de un număr impresionant de candele.

Fiind o sărbătoare națională, școlile, băncile, instituțiile de stat și majoritatea afacerilor private din Polonia sunt închise în această dată. În Łódź, am observat că au fost organizate curse speciale ale transportului în comun pentru a facilita accesul la cimitirele situate în diverse părți ale orașului. În acest sens aceaste două zile devin foarte importante pentru polonezi în ceea ce privește reculegerea  la mormintele celor decedați.

În România, această sărbătoare poartă numele de Duminica Tuturor Sfinților și are loc în prima duminică după Rusalii. În cadrul bisericii, au loc slujbe care amintesc de viața sfinților, a celor care au slujit cuvântul lui Dumnezeu.

În ceea ce privește comemorarea morților, românii nu au o singură zi dedicată acestui obicei. În acest sens, Simon Florea Marian menționează în cartea „Trilogia vieții”, că există 20 de zile de Moși (cuvânt care face referire la „strămoși” și la persoanele care au decedat). Cu acest apelativ sunt numite și sărbătorilor consacrate celor decedați, precum: „Moșii de primăvară” (de Măcinici), „Moșii de vară” (sâmbăta dinaintea Rusaliilor), „Moșii de toamnă” (in prima sâmbăta din luna noiembrie), „Moșii de iarnă” (sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne).

Biserica ortodoxă a ales ziua de sâmbătă pentru pomenire a celor decedați pentru că aceasta este ziua în care Iisus Hristos a fost așezat în mormânt.

În cadrul bisericii au loc slujbe pentru pomenirea celor decedați, dar aceste slujbe pot avea loc și în cimitire, la mormintele celor dragi.

Ritualul de pomenire are loc mai ales în cimitire, unde mormintele sunt curățate și aranjate din timp iar lumanârile ard pe întreaga perioadă a desfășurării ceremonialului de pomenire.

Pentru pomenirea sufletelor celor plecați din lumea aceasta, femeile obișnuiesc să ofere pomană în aceaste zile. Spre deosebire de alte zile de pomenire, de Moși se oferă farfurii cu mâncare (colivă, orez cu lapte, sarmale, plăcinte, piftie ș.a.m.d.), farfuriile fiind păstrate odată cu mâncarea ce a fost oferită. Gospodinele pregătesc totodată colivă (grâu fiert amestecat cu zahăr și cu nuci pisate și ornat cu bomboane și zahăr pudră, care se împarte ca pomană la înmormântări și la parastase), care aduce aminte de o minune a Sfântului Teodor, cel ce a apărut în visul Arhiepiscopului Eudoxie al Constantinopolului (360-370), poruncindu-i acestuia sa-i anunțe pe creștini să nu cumpere nimic din piață, ci mai degrabă să mănânce grău fiert cu miere (colivă). Acest vis i-a protejat pe creștini de batjocura împaratului Iulian Apostatul (361-363) care a ordonat să stropească toate alimentele din piețele cu sângele jertfit idolilor, în perioada în care creștinii țineau post.

Se pare că în conștiința polonezilor și românilor există un respect deosebit pentru cei dragi ce au trecut în neființă, iar în acest sens existând zile specifice dedicate pomenirii acestora

Îmi aduc aminte de ce ne-a spus profesorul de matematică la una din orele de matematică: „În astă viață trebuie să știm de unde venim și încotro ne îndreptăm, iar pentru acest lucru trebuie să ne cunoaștem strămoșii.” Așa că mai rămâne să te întreb: Tu de unde vii și încotro te îndrepți?