Sărbătoarea Sfântului Andrei îmbină tradiții precreștine și creștine, care se manifestă și în ziua de astăzi pe teritoriul României și al altor țări.

Astfel, Sântandrei este o zeitate geto-dacică, personificare a lupului, peste care creștinii au suprapus numele de „Sfântul Apostol Andrei”, însă în anumite regiuni ale României ziua de 30 noiembrie este cunoscută sub denumirea de „ziua lupului”. De-a lungul timpului, numele acestei zeități s-a pierdut, însă anumite tradiții au fost păstrate.

Noaptea de Sântandrei (29-30 noiembrie) și ciclul de reînoire al timpului, care coincid cu perioada fermentării vinului în butoaie la popoarele tracice, păstreaza numeroase urme precreștine.

Venerat de către întreaga creștinătate și musulmani, Sfântul Andrei a fost unul dintre apostolii lui Iisus. Conform Bibliei, Andrei era frate cu Petru, fiind originari din Betsaida, localitate situată pe malul Lacului Genezaret. Aceștia erau de profesie pescari.

Cu toate că Sfântul Andrei era iudeu, numele de Andrei derivă din grecescul „Andreas”, care înseamnă viteaz, bărbătesc.

Andrei a fost ucenicul lui Ioan Botezătorul și totodată primul apostol ce l-a urmat pe Iisus. După învierea lui Iisus, apostolii ar fi rămas timp de câțiva ani la Ierusalim, însă în jurul anului 50 d.Hr., apostolii se decid să propovaduiască cuvântul lui Iisus pe alte meleaguri. Astfel, acesta a străbătut Asia Mică (Turcia de astăzi) împreună cu fratele său și apoi a trecut în peninsula Balcanică. A făcut cunoscut cuvântul lui Iisus în Grecia, România și Rusia. Este patron al Scoției (steagul scoțian reprezintă crucea sfântului Andrei), al României, al Spaniei, al Siciliei, al Greciei și al Rusiei.

Ultimile zile din viața sa și le-a petrecut în orașul Patras (Grecia), acolo unde a murit ca martir în data de 30 noiembrie 60.

În urma creștinării strămoșilor noștrii, vechile credințe și ritualuri nu s-au pierdut, ci au fost păstrate și incluse în tradițiile creștine. Așadar, tradițile precreștine sunt păstrate și astăzi, iar un exemplu este chiar noaptea de Sfântul Andrei.

În tradiția populară românească,  noaptea de 30 noiembrie este una magică, în care animalele (în special lupii) și duhurile malefice (strigoii, moroii și pricolicii) capătă puteri neobișnuite și fac rău oamenilor și afectează fertilitatea pământului și animalelor. Tot în această noapte ritualurile de dragoste au sorți de izbândă.

În aceeași noapte, spiritele morților ies din morminte și se luptă cu strigoii, duel ce se prelungește până la cântatul cocoșilor, când spațiul se purifică.

Conform superstițiilor din bătrâni, pentru a te proteja împotriva puterii lupilor și a nu-i aduce în apropierea gospodăriei, ar trebui să nu-ți pieteni părul în această zi, să nu torci, să nu faci curat în casă sau să nu dai gunoiul afară. De asemenea, pentru a ține la distanță spiritele care-ți pot bântui casa, va trebui să ungi tocurile ușilor și ferestrelor cu doi căței de usturoi.

Sărbătoarea Sfântului Andrei este opusă Rusaliilor, când prin coborârea Sfântului Duh întreaga natură este binecuvântată, iar plantele de leac își măresc puterile vindecătoare.

În această zi, fetele își pot afla ursitul, existând o sumedenie de ritualuri în acest sens:

- Înainte de a se culca fata așază sub pernă  un fir de busuioc, iar imaginea ursitului îi va apărea în vis.

- O altă metoda este „făcutul cu ulcica”: singură aflată în fața sobei, fata întoarce un vas nou de lut pe fundul căruia lasă să ardă 3 cărbuni. După rostirea unor cuvinte magice, fata rotește ușor vasul șî îi va atrage atenția celui iubit.

- Într-un pahar cu apă neîncepută se aruncă o verighetă sfințită de preot, după care fetei îi va fi revelat chipul ursitului.

- Pentru a visa viitorul soț fetele își pun 41de boabe de grâu sub pernă. Înainte de a se culca fata va spune: „ Voi, 41 de fire de grâu / Eu voi adormi / Și voi hodini / Dar eu mă rog lui Dumnezeu / Să-mi trimită îngerul meu / Cel ce mi-e dat de Dumnezeu”. Dacă fata va visa pe cineva că-i va lua grâul, atunci aceasta se va mărita cu persoana în cauză.

- Noaptea inainte de culcare se vor așeza un pieptene și o oglindă sub pernă, iar în vis, ursitul i se va arăta fetei.

- Se ia o farfurie cu apă, în ea se picură 2 picături de ceară, prima este fata în cauză, iar cea de-a doua este băiatul la care aceasta se gândește. Dacă aceste picături se vor uni se spune că persoanele în cauză vor fi împreună.

- O altă modalitate de a-și visa ursitul constă în prepararea unei turte subțiri din făină de grâu, foarte sărată, coaptă pe plita sobei și mâncată de către fată înainte de culcare. Băiatul care va veni în vis sa îi aducă apă ca să-și potolească setea ar urma să o ceară de nevastă în cursul anului.

- Tot pentru aflarea ursitului, fata va prepara coltunași umpluți cu bilețele pe care a scris numele mai multor băieți. Aceștia se pun la fiert, iar când se va ridica primul la suprafața apei va fi scos și rupt pentru aflarea ursitului.

În această zi, fetele prepară un colac din pâine dospită, punând în mijlocul lui câte un cațel de usturoi. Dus acasă, colacul este așezat într-un loc călduros, unde este lăsat vreme de o săptamână. Dacă usturoiul încolțește din mijlocul colacului, fata va avea noroc. În caz contrar, se spune că fata va fi lipsită de noroc.

De Sfântul Andrei se poate afla prognoza pentru anul următor. Conform tradiției se vor lua 12 cepe care se vor duce în podul casei și vor fi lăsate acolo până în seara de Crăciun. Fiecarei lună a anului îi corespunde o ceapă. Cepele care s-au stricat semnifică luni ploioase cu grindină, iar cele care au încoltit, luni favorabile pentru recoltă.

Dacă în noaptea Sfântului Andrei este senin și cald, atunci vom avea o iarnă blândă, dacă este ger, vom avea o iarnă grea.

Un obicei des întâlnit la români este de a pune grâu la încolțit de către fiecare membru al familiei. Cel al cărui grâu este frumos și înalt se spune că va avea un an bun cu bani și sănătate.

În popor se spune că Sfântul Andrei, cunoscut drept Moș Andrei, este cel care deschide frumoasa lună a cadourilor.