În viața oamenilor nu putea ca tocmai dragostea să treacă neobservată și să nu existe tradiții în acest sens. Dragostea înseamnă creație, un sentiment care a existat încă de la începutul omenirii, Dumnezeu creându-ne din dragoste și sădind în adâncul inimilor noastre iubire.

Poate că cea mai cunoscută sărbătoare în acest sens o reprezintă Sfântul Valentin, sărbătorit în data de 14 februarie.

Conform Helene Henderson în cartea Simboluri și tradiții de sărbători, celebrarea Sfântului Valentin a înlocuit în anul 469 sărbătoarea păgână cu origine Romană, Lupercalia, sărbătorită între 13 și 15 februarie. Această schimbare a survenit din inițiativa papei Ghelasie, care a înlocuit fondul păgân al sărbătorii cu cel creștin, și în acest fel oamenii au început să sărbătorească Sfântul Valentin în data de 14 februarie.

Deși Lupercalia, la început a reprezentat un ritual al fertilității, de-a lungul timpului a luat forma unei sărbători a iubirii. Lupercalia a fost răspândită datorită invaziilor romane în Europa (Britania, Franța, etc).

Una dintre legendele Sfântului  Valentine îl descrie ca fiind un preot care a sfidat interdicția împăratului roman privind căsătoriile și angajamentele, căsătorintu-i pe tineri în secret. Pentru încălcarea acestei interdicții, acesta a fost arestat și executat.

O altă legendă îl descrie pe Sf. Valentin ca fiind o persoană care a ajutat niște creștini care erau persecutați. Ca urmare a acestui ajutor, acesta a fost încarcerat. În timpul încarcerării, acesta a convertit un pușcăriaș și familia acestuia  la creștinism și i-a redat vederea fiicei pușcăriașului, de care s-a îndrăgostit. În dimineața execuției sale, Sf. Valentin i-a trimis un mesaj de rămas bun semnat „De la Valentinul tău.”

Adevărul e că au existat atât de multe persoane cu numele de Valentin încât pot exista o sumedenie de legende. Numai in calendarul ortodox apar de șase ori mucenici cu numele de Valentin.

Sărbătoarea de Sfântul Valentin în data de 14 februarie reprezintă un paradox  pentru ca niciuna dintre bisericile catolică și ortodoxă nu sărbătorește acest sfânt în această zi. Din anul 1969, Biserica Catolică a decis să nu-l mai sărbătorească pe Sfântul Valentin în data de 14 februarie din cauza puținelor date despre viața acestuia.

În ultimii ani sărbătoarea a devenit mai mult o celebrare comercială decât una religioasă. În urma acestui considerent mai peste tot în lume această zi arată asemănător: buchete de flori pretutindeni, cine romantice, cadouri de tot felul și cupluri care se țin de mână pe stradă mai mult ca niciodată.

În Polonia, dar și în România această sărbătoare a devenit din ce în ce mai populară începând cu anul 1990 după căderea comunismului.

Înainte de 1990, în România se sărbătorea Dragobetele în data de 24 februarie. Sărbătoarea are origini străvechi, provenind din mitologia românească. Astfel, Dragobetele este fiul babei Dochi, un tânăr chipeș și iubăreț, care seducea femeile care îi ieșeau în cale. Dragobetele mai poartă în popor și denumirea de „Cap de primăvară”, „Cap de vară” sau „logodnicul pasărilor”.

În această zi de sărbătoare , fetele și băieții se întâlneau în fața bisericii și plecau să culeagă flori de primăvară în pădure.

Pe dealurile din sat se aprindeau focuri, iar în jurul lor fetele și băieții își petreceau timpul vorbind și petrecând. La ora prânzului, fetele se întorceau la casele lor alergând, obicei numit zburătorit, fiind urmărite de câte un băiat care îi căzuse dragă. În cazul în care băiatul era iute de picior și o ajunge, iar fata îl plăcea, îl săruta în văzul tuturor. De aici și zicala: Dragobetele sărută fetele! Acest sărut simboliza logodna celor doi pentru un an sau chiar mai mult, fiind un prilej pentru afișarea dragostei în fața comunității.

Tot în această zi, oamenii trebuiau să aibă grijă de animalele din ogradă și de păsările cerului. Nu sacrificau animale pentru a nu strica rostul împerecherilor.

Existau o serie de obiceiuri în această zi. Astfel, bărbații nu trebuiau să le supere pe femei, pentru că în caz contrat nu le va merge bine pe durata întregului an. Tinerii considerau că în această zi trebuie să glumească și să respecte această sărbătoare pentru a fi îndrăgostiți tot anul. În această zi, nu se coase și se lucrează la câmp și se face curățenie generală în casă, pentru ca tot anul să fie cu spor.

Se spune că în această nu ai voie să plângi, lacrimile care curg în această zi sunt aducătoare de necazuri și supărări în lunile următoare.

În ultima perioadă, gradul de conștientizare al românilor în legătură cu sărbătoarea de Dragobete a crescut, iar din ce în ce mai mulți au renunțat la sărbătorirea Sfântului Valentin în ziua de 14 februarie, alegând să reînvie sărbătoarea românească, Dragobetele.