Iata o zi in care cu mic cu mare luam parte la aceasta sarbatoare, uitandu-se uneori de adevarata semnificatie a acestei zile in lume.

Dar pana la urma de ce am avea nevoie de o zi a muncii? Care este istoria acestei sarbatori si de ce de ziua muncii in multe state din lumea intreaga nu se lucreaza?

Ca si sarbatorirea zilei de 8 martie ca zi dedicata tuturor femeilor, ziua de 1 mai este sarbatorita datorita miscarilor socialiste ce au avut loc. Asadar, in anul 1889 la Congresul Internationalei Socialiste s-a decis ca data de 1 mai sa fie dedicata Zilei Internationale a Muncii, in memoria  victimelor grevei generale ce a avut loc in Chicago. Odata cu trecerea timpului aceasta comemorare a devenit o sarbatoare muncitoreasca, iar mai bine de 80 de tari au adoptat aceasta sarbatoare pana astazi.

Impactul acestor manifestari, ce au avut loc in urma cu mai mult de un secol in SUA, a fost mult mai mare decat o simpla zi libera de sarbatoare. Datorita acestor manifestari, programul zilnic de munca a devenit asa cum il stim astazi, de 8 ore.

In urma cu ceva ani, in tarile socialiste aveau loc parade militare si muncitoresti, insotite de lozinci adresate sistemului. Dar odata cu caderea blocului socialist din Europa de Est, putine tari au mai ramas cu aceasta traditie a paradelor (poate Republica Populara China, Coreea de Nord, Cuba).

Astazi, atat in Romania, cat si in Polonia, aceasta sarbatoare a devenit mai mult un prilej de a iesi la un gratar impreuna cu familia sau cu prietenii, de a merge la mare sau la munte, pe scurt de a ne simti bine.

Cu ocazia acestei zile, am beneficiat de o zi libera vizitand orasul in care locuiesc, Lodz.

Am vizitat locul unde pe timpul celui De-Al Doilea Razboi Mondial a fost constituit Ghetoul Lindzermandt (al doilea ca importanta de pe teritoriul Poloniei). Desigur ca in acest ghetou nu erau asigurate niciun fel de drepturi privind munca, persoanele aflate aici fiind exploatate uneori pana la epuizare. Tot ceea ce-a mai ramas din acest ghetou sunt cimitirul evreiesc (locul in care erau inmormantati cei ce mureau in ghetou) si statia Radegast, de unde cei prezenti in ghetou erau deportati catre diverse lagare de concentrare, precum Auschwitz.

Este trist ca atat de multi oameni au avut de suferit, din cauza unei ideologii care afirma ca unii oameni sunt superiori altora.

Imediat dupa aceasta am facut o scurta vizita la Dętka Kanał, un canal situat in Piata Libertatii (Plac Wolności). A fost prima zi in care acest canal a putut fi vizitat. Odata intrat in canal, am admirat pret de 15 minute, cei 142 de metri contruiti in anul 1926.

Pentru mine aceasta zi a fost un prilej de a ma bucura de ceea ce acest oras poate sa ofere.