Iată a venit și luna decembrie, cunoscută ca fiind luna cadourilor.

Una dintre cele mai însemnate sărbători creștine, Crăciunul este sărbătorit de către miliarde de oameni din întreaga lume în una din zilele de 25 decembrie[1], 6 ianuarie[2] sau 7 ianuarie[3] a fiecărui an.

În această zi, creștinii sărbătoresc nașterea lui Iisus Hristos, cu toate că nu există vreo menționare a datei în care Iisus Hristos s-a născut, inclusiv în Biblie nefiind menționată această dată. Se pare că cel care a declarat data de 25 decembrie ca fiind ziua în care s-a născut Iisus Hristos, a fost papa Iulius I, în secolul al IV-lea.

În limba română, numele acestei sărbători își are originea în cuvântul latin creatio (creație – aici cu sensul de naștere) sau poate avea o legătură strânsă cu celebrarea solstițiului de iarnă la popoarele slavice: Korochun (корочун, карачун în limba rusă), Kračún (în cehă sau slovacă), Krachun (în maghiară, iar cuvântul Karácsony însemnând însuși Crăciun).

În limba engleză, numele acestei sărbători este Christmas, compus din două cuvinte: Crist, care provine din grecescul Khristos (Χριστός), o traducere a evreiescului a Māšîaḥ (Mesia); și Mæsse, care provine din latinescul missa, celebrarea Eucaristiei.

De Crăciun există o sumedenie de obiceiuri precreștine ce se împletesc cu cele creștine, celor dintâi uitânduli-se originea de-a lungul anilor. Așadar, obiceiuri precum oferirea de cadouri și urările își au originea în sărbătoarea romană Saturnalia, luminile și actele de caritate în Anul Nou Roman, iar multe varietăți de mâncare își au originea în sărbătorile popoarelor germanice.

Dacă în ceea ce privește substratul acestei sărbători își are originea în solstițiul de iarnă, Crăciunul este privit astăzi ca împlinirea profețiilor din Vechiul Testament, cu privire la sosirea lui Mesia pe Pământ. Evanghelia după Matei și Evanghelia după Luca sunt singurele capitole din biblie care  descriu nașterea lui Iisus de către Maria, asistată de către soțul ei, Iosif, naștere ce a avut loc în Betleem.

De-a lungul timpului, sărbătorirea Crăciunului a devenit de neimaginat în lipsa unor tradiții precum: oferirea de cadouri, colindele, schimbul de cărți poștale de Crăciun, slujbele din cadrul bisericii, bucate alese, decorații specifice acestei perioade (pomul de Crăciun, instalațiile de lumini, girlande, coronițe de brad etc) și desigur, nelipsitul Moș Crăciun.

În această perioadă, au loc pregătiri din ce în ce mai intense odată cu apropierea acestei zile. În acest sens sunt nelipsite ornamentele de toate felurile: instalații luminoase ce îmbodobesc tot orașul care tinde să ne lumineze calea spre această sărbătoare și să ne smulgă un zâmbet de copil pe ale noastre chipuri, cântecele ce îți încântă sufletul, în timp ce colindele îți aduc aminte de nașterea lui Iisus Hristos.

Să nu uităm de pomul de Crăciun îmbodobit adesea de membrii familiei cu instalații luminoase, beteală și globuri, îmbrăcându-l astfel în straie de sărbătoare. Toate aceste tradiții au o vechime mai mare de o jumătate de mileniu.

Mai mult decât atât, clopoțeii care sună și purifică atmosfera redându-i o notă angelică, lumânările care luminează atât casele oamenilor, cât și sufletele acestora, coronițele de brad care ne îmbie simțul olfactiv atât de profund cu prospețimea miresmei bradului, dulciurile atât de apreciate de cei mici și cei mari deopotrivă, iar îngerii pe care îi vezi te face să-i confunzi adesea cu oamenii în compania cărora îți petreci această perioadă, fac din Crăciun o sărbătoare magică.

Dar pentru cei mici de importanță și mai mare este Moș Crăciun care în fiecare an le aduce cadouri, iar adulții bucurându-se de zâmbetul și entuziasmul acestora.

Referitor la oferirea de cadouri, acest obicei își are rădăcinile într-o sărbătoare romană (Saturnaliile) atunci când acesția ofereau daruri, chiar și sclavii având parte de daruri din partea celor bogați, iar cel mai de preț dar fiind cel al libertății, de a se bucura de libertatea unui om liber pe întreaga durată a acestei sărbători.

Povestea lui Moș Crăciun este la fel de lungă cum este și distanța dintre SUA și țara în care locuiești, pentru că povestea lui Moș Crăciun este originară din această țară. Astfel, Moș Crăciun este nimeni altul decât noua versiune a lui Moș Nicolae a cărui poveste este veche de aproape două milenii. Confuzia dintre Sfântul Nicolae și Moș Crăciun a fost creată de către denumirile diferite din limba engleză (Saint Nicholaus) și limba olandeză (Sinterklaas). Moș Crăciun a devenit cunoscut datorită pastorului american Clement Clarke Moore, autorul unui poem care îl descrie pe Sfântul Nicolae ca fiind un personaj simpatic, dolofan și zâmbitor care călătorește cu o sania trasă de reni și oferă cadouri celor mici.

Un impact deosebit a avut mult-cunoscutul roman „Colind de Crăciun” scris de Charles Dickens, influențând multe aspecte ale Crăciunului care sunt regăsite în cultura tărilor vestice, și din ce în ce mai mult în cultura țărilor estice, cum ar fi reuniunile în familie, mâncarurile și băuturile specifice acestei perioade, dansurile, jocurile și atmosfera de generozitate.

Prin intermediul acestui roman, Dickens a încercat să creeze un Crăciun axat pe familie și generozitate, în contrast cu axarea pe comunitate și biserică.

Datorită acestei povești urarea „Crăciun fericit!” a devenit și mai populară.

Toate aceastea creează o atmosferă caldă pe timp de iarnă, o atmosferă de poveste ce ne îndeamnă să fim mai buni unul cu celălalt, să împărțim iubire cu ceilalți și să ne descoperim încă o dată că a fi aproape de cei dragi este lucrul cel mai de preț.

Vreau să spun câteva cuvinte despre Crăciun în Polonia și în România. Modul în care este sărbătorit este foarte similar în ambele țări. Dar acolo sunt unele diferențe. De exemplu, noi nu sărbătorim Ajunul Crăciunului (fiind sărbătorit doar în nordul României). Am văzut că aici oamenii nu mănâncă carne în această zi, dar ei mănâncă pește și că se pregătesc mâncăruri prăjite. Polonezii au obiceiul de a schimba o napolitană subțire (opłatek) și spun dorințe altor persoane, iar la miezul nopții se duc la biserică. Despre România, pot spune că oamenii merg la biserică, dar în seara de Ajun. Foarte popular este obiceiul în care grupuri de copii merg din casă în casă și cântă colinde, în seara de  noapte 23 decembrie și în dimineața de 24 decembrie și în dimineața zilei de 24 decembrie. În România sărbătoarea începe la 25 decembrie și multe feluri de mâncare sunt pregătite, dar cu carne.

Cu ocazia Crăciunului vă urez multă fericire, să vă bucurați alături de cei dragi și să împărțiți darul iubirii cu toți oamenii din viața dumneavoastră!